Luptele femeilor: între zidurile istoriei și renașterea prin curaj sau despre „Blestemul Svetlanei. Povestea fiicei lui Stalin

 

Încă nu a trecut febra zilei de 8 Martie, încă se mai rostesc felicitări, se mai oferă flori și gânduri frumoase. Dar dincolo de această sărbătoare, dincolo de zâmbetele celor care primesc recunoaștere, rămâne o realitate mult mai complexă: lupta femeilor pentru drepturile lor, pentru libertate, pentru demnitate.

Citesc Blestemul Svetlanei. Povestea fiicei lui Stalin și mă gândesc la rolul pe care istoria l-a rezervat femeilor, mai ales celor care s-au născut între zidurile unor cetăți, fie ele simbolice sau reale. În inima unui imperiu, fie că este Rusia stalinistă, fie că vorbim despre alte regimuri care au suprimat voința umană, femeile au fost adesea prinse în capcana unui destin care nu le aparținea.

Svetlana Allilueva, fiica unui dictator, nu și-a ales familia și nici povara unui nume care îi deschidea uși, dar îi fura libertatea. Povestea ei nu este doar despre greutatea de a fi „fiica lui Stalin”, ci despre lupta unei femei de a-și găsi propria voce într-o lume dominată de reguli impuse de bărbați puternici. A trebuit să fugă, să-și reconstruiască viața departe de patria ei, să îndure pierderi și dezrădăcinare. Câți dintre noi am putea rezista unui astfel de destin?

Istoria ne-a arătat mereu că luptele femeilor nu au fost niciodată ușoare. Au luptat pentru dreptul la educație, pentru dreptul la vot, pentru dreptul de a decide asupra propriului corp. Și, dincolo de marile figuri istorice, au existat și există milioane de femei care, departe de lumina reflectoarelor, își duc propriile bătălii – pentru familie, pentru supraviețuire, pentru un viitor mai bun.

Dar dacă luptele femeilor au fost grele, ele au fost și izvor de renaștere. Datorită acestor lupte, societatea s-a schimbat. Datorită femeilor care au avut curajul să spună nu, să sfideze regulile impuse de societăți patriarhale, să își revendice locul în lume, astăzi trăim într-o realitate mai echitabilă – chiar dacă mai sunt multe de făcut.

De aceea, e bine să ne cunoaștem istoria. Pentru că, dacă o uităm, riscăm să o repetăm. Dacă nu învățăm din greșelile trecutului, riscăm să ne trezim din nou într-o lume în care drepturile femeilor sunt puse sub semnul întrebării. Iar istoria recentă ne arată că aceste riscuri nu sunt deloc de neglijat.

Așadar, de 8 Martie și dincolo de el, să nu uităm că femeile nu sunt doar simboluri ale frumuseții și gingășiei, ci și ale curajului, rezilienței și schimbării. Să le recunoaștem nu doar în poezii și urări festive, ci în eforturile lor zilnice, în luptele pe care le duc și în viitorul pe care îl construiesc pentru noi toți.