Obiceiurile și tradițiile trăiesc mai departe, prin generații, prin firele de lână și poveștile împletite cu dragoste

 

Bunica mea m-a învățat multe lecții de viață, dar și câteva deprinderi speciale, ce încă îmi luminează sufletul. Printre ele se numără și confecționarea unor papucei împletiți din ața din lâna oilor.

Până a ajunge la acești papucei, se depunea multă muncă. Creșterea oilor, tunderea lor, lâna descurcată de scaieți, scărmănată, toarsă. Unele gospodine o vopseau, dându-i culori vii și pline de poveste. Împletitul papuceilor era un ritual în sine.

Bunica lua cârligul de împletit și mă așeza alături, începeam împreună numărătoarea ochiurilor. Ochii ei nu mai vedeau bine, dar mâinile știau ce aveau de făcut. În mâinile ei, o coadă de lingură sau furculiță (din așa ceva se făcea cârligul pentru împletit), care avea făcut un vârf special pentru a putea împleti, devenea un instrument magic. Învârtea instrumentul cu o îndemânare tăcută, lăsând firul de lână să danseze printre degetele ei noduroase, dar sigure.

Între noi se forma o legătură deosebită, un fir invizibil, dar trainic, un fel de aură, de iubire și tradiție. Așa se transmiteau obiceiurile și tradițiile, din mâinile ei în mâinile mele, din inima ei în inima mea. Papuceii împletiți de bunica nu erau doar obiecte de încălțăminte; erau povești țesute cu grijă, erau clipe de liniște și înțelepciune, sunt amintiri neprețuite.

În fiecare ochi împletit se ascundeau ore de trudă, răbdare și dragoste. Papuceii nu erau doar pentru a ne încălzi picioarele, ci și pentru a ne încălzi sufletele. Fiecare pas făcut în acești papucei era un pas pe urmele bunicii, pe cărările vieții pe care ea mi le-a arătat cu atâta grijă și afecțiune.

În așa mod obiceiurile și tradițiile trăiesc mai departe, prin generații, prin firele de lână și poveștile împletite cu dragoste.

********************************

Foto de la cea de-a patra ediție a Sărbătorii portului de la Mănoilești