Copilăria (re)trăită cu el, copilul meu

 

În ochii copilului meu, regăsesc  propria-mi copilărie, împletită cu inocență și mirare. Fiecare zâmbet al lui deschide porțile unui tărâm uitat, unde timpul curge leneș și zilele sunt pictate în nuanțe de joacă și visare. Cu el, pășesc din nou prin câmpiile verzi ale amintirilor mele, simțind iarăși răcoarea dimineților de vară și mirosul dulce al florilor de câmp.

Împreună, redescoperim magia ascunsă în lucrurile mărunte - o băltoacă după ploaie, un zmeu înălțat aproape până la norii nor pufoși . În râsetele lui cristaline, aud ecoul râsetelor mele de altădată, când lumea era un loc infinit de descoperit și de iubit. Îi țin mâna micuță în a mea și simt cum energia lui debordantă mă reîntinerește, mă readuce în vremurile când totul părea posibil.

Fiecare poveste pe care i-o spun, fiecare joc inventat, ne apropie mai mult, punând laolaltă frânturi din trecut și speranțe pentru viitor. Prin el, învăț să privesc din nou lumea cu ochii larg deschiși, să văd minuni acolo unde altădată erau doar detalii banale. Copilăria retrăită cu el este un dar neprețuit, o călătorie înapoi în timp, unde regăsesc părți din mine pe care le credeam pierdute.

Prin jocurile lui, mă reconectez cu propria mea esență, redescoperind bucuria pură a vieții. Fiecare îmbrățișare, fiecare sărut pe fruntea lui micuță, este o reamintire a faptului că timpul nu poate șterge complet magia copilăriei, ci doar o ascunde pentru a fi redescoperită prin ochii copiilor noștri.

Copilăria (re)trăită cu el, copilul meu, este o punte între trecut și prezent, o îmbrățișare caldă a vieții în toate formele ei. Este o reîntoarcere la inocență, la bucuria pură și la iubirea necondiționată, o călătorie pe care o prețuiesc cu fiecare clipă trăită alături de el.