Acele ceasului au început a se mișca tot mai rapid spre 40. Altceva e putred în țara asta în care ar trebui să avem, dar nu avem și nu știm din ce cauză nu avem, dar e tragic că nu avem

 

1 iulie 2023. E prima zi din luna lui cuptor și e prima când acele ceasului au început a se mișca tot mai rapid spre 40. Singurul lucru remarcabil pe care l-am făcut în toți acești ani este că am născut un copil. Un copil care e totul meu. Nu sunt tocmai mama perfectă. Îmi spun uneori că aș putea să-i atrag mai multă atenție, dar sentimentul că aș putea să-l sufoc cu pupăceala mea mă face să dau înapoi și să-i ofer intimitate. Ori de câte ori am ocazia îi fur câte un pupic :), însă de când a mai crescut aceste momente sunt tot mai rare și tot mai apreciate mine. 

Ieri am simți după multă, multă vreme că m-am răsfățat eu pe mine, că am fost copilul care a știut să savureze din plin... o înghețată :). Am petrecut aproape o oră eu cu mine pe străzile Ungheni-ului. A fost așa ca pe timpul studenției mele, când așteptam jumătate de zi trenul Ungheni-Bălți ca să ajung acasă. 

Aseară un polițist de frontieră de la aeroport și un alt angajat în serviciul de securitate aeroportuară au fost împușcați de către un cetățean al Tadjikistanului. Nu i s-a permis intrarea în țară și a decis că trebuie că orice preț să ajungă în Moldova, chiar omorând cu sânge rece doi oameni nevinovați. Ceea ce m-a durut cel mai mult e că după moartea lor s-au găsit specialiști fel de fel, care au insinuat că ar fi ajuns în acele posturi prin relații de cumătrism și nicidecum că altceva e putred în țara asta în care ar trebui să avem, dar nu avem și nu știm din ce cauză nu avem, dar e tragic că nu avem.