40!

 

Mă bucur că am un job, chiar dacă uneori mă simt surmenată și îmi provoacă dureri de cap. Această muncă îmi oferă un scop și o satisfacție în viață, mă implică și mă motivează să depășeasc provocările întâlnite. Durerile de cap e un semnal că sunt în viață, că trăiesc cu pasiune și implicare în tot ceea ce fac. A fi un "mort viu" ar însemna să trăiesc într-o stare de apatie și indiferență, fără să simt bucuria sau durerea vieții.

Mă bucur că pot simți durerea, deoarece aceasta mă conectează la realitate și mă face să apreciez momentele de confort și fericire. Durerea este un indicator al faptului că sunt umană, că pot experimenta o gamă largă de emoții și trăiri. Fără durere, aș fi privit în mod diferit viața și poate nu aș fi apreciat în totalitate frumusețea și intensitatea fiecărui moment.

Mă bucur că am fire albe de păr în cap, împrejurări de mărturie a timpului petrecut în acest lume. Aceste fire albe îmi amintesc că am ajuns la o anumită etapă a vieții, că am parcurs un drum și am acumulat experiențe prețioase. Prin ele, îmi pot vedea evoluția și maturitatea în oglindă sau în pieptene, în fiecare dimineață când îmi aranjez părul. Aceste fire albe sunt amintiri vizibile ale timpului trăit și le privesc cu înțelepciune și mândrie.

Mă bucur că mă mai ciondănesc cu cineva, pentru că aceasta înseamnă că există oameni alături de mine, am relații interpersonale și că mă pot implica în dialoguri și discuții. Chiar și după cearta sau dezacorduri, știu că urmează momentul de împăcare și înțelegere, care sunt extrem de prețioase. Aceste conflicte și reconcilieri ne fac să apreciem și mai mult prezența și susținerea celorlalți în viața noastră și să savurăm dulceața relațiilor autentice.

Astfel, mă bucur de toate aceste aspecte ale vieții, chiar și de provocările, durerile și tensiunile pe care le implică, pentru că ele ne fac să trăim într-un mod mai autentic și mai conștient. Sunt semne că suntem vii, că avem ocazia să creștem, să evoluăm și să experimentăm toate nuanțele vieții.

Mă bucur că mai sunt copilul cuiva. Chiar dacă am crescut și am devenit adult, există un sentiment de confort și căldură în a ști că sunt încă copilul părinților mei. Această conexiune specială cu părinții sau cu persoanele care ne-au crescut este neprețuită și ne aduce amintiri prețioase și sentimente de siguranță și apartenență.

Faptul că mai sunt copilul cuiva înseamnă că există o legătură puternică și un sprijin constant în viața mea. În ciuda responsabilităților și independenței pe care le-am dobândit cu înaintarea în vârstă, acest statut de copil îmi oferă confortul de a-mi aminti că am oameni care mă iubesc, mă susțin și mă ghidează pe tot timpul vieții necondiționat.

Fiind copilul cuiva, pot păstra și dezvolta acea bucurie și inocență asociată copilăriei, împărtășind momente de joc, râsete și bucurii simple cu persoane dragi. Această relație specială ne  permite să ne simțim iubiți și protejați, chiar și în momentele dificile ale vieții.

Această bucurie de a fi copilul cuiva este o amintire vie că suntem iubiți și prețuiți în mod necondiționat. Ea ne aduce confortul și căldura unui cămin și ne amintește că, indiferent cât de mari și independenți devenim, rămânem întotdeauna copiii cuiva și suntem mereu bineveniți în sânul familiilor noastre.

Bun venit, 40!