29 iunie. Azi sunt tristă. Mă simt frântă de la mijloc, de parcă m-a luat cineva și m-a făcut un semicovrig și m-a aruncat pe umăr. Mă îndrept din inerție acolo unde se îndreaptă și acel cineva. Nu pot să mă opun, deși știu că nu e direcția corectă, că nu e decizia pe care aș fi luat-o eu.
În coșul pieptului am aceeași durere pe care o simțeam și în iarnă, când am decis să merg la un specialist. Mi-a dat ajutorul care mi-a luat pe moment durerea apăsătoare, însă m-a atenționat că totul stă în mâinile mele, că doar eu pot să mă ajut și nimeni altcineva nu mă va scoate la liman.
Însă eu nu mai am putere și nici dorință de a depune efort. Vreau să plâng și nu pot, vreau...vreau să cred că va fi bine.
Comentarii
Trimiteți un comentariu