Excursii. Despre amintiri. Rezistență

 

Vineri, 28 aprilie. Merg cu colegii lui Călin la Inspectoratul de Poliție Ungheni. Aici li se vorbește despre meseria de polițist, despre ce trebuie să facă cu echipamentul din dotare, îi duc oamenii legii ca să vadă și mașinile din dotare, dar și izolatorul. Ceea ce i-a entuziasmat pe mulți dintre ei e lucrul criminalistului, dar și polițistul care îl are coleg pe câinele Kolt. Sunt energici și mă obosesc. Îmi dau seama a nu știu câta oară că e o mare responsabilitate să fii responsabil de copii.

Foto: Șeful Inspectorului de Poliție Ungheni, Vasile Burlacu, îi întâmpină pe elevii din a II-a „C” / Natalia Morari

Sâmbătă, 29 aprilie. E greu să răscolești amintirile. E ca și cum ai mesteca în ceaunul acela mare, care mai era folosit la fiert zerul, la povidlă. O substanță vâscoasă, dar dulcee de îți lingeai degetele, nu numai lingura mare de lemn sau lopățica cu care o învârteam. Trebuia să depui un anumit efort ca să ajungi până la fundul lui și să învârtești ca să nu prindă coajă și să se ardă toată masa aceea de povidlă, după aveam, aproape de adolescență, să aflu că, corect și literar e magiun, însă oricum mai drag și apropiat e povidlă.

Cam așa e și cu amintirile. Le tot învârtești, le tot învârtești, le tot mesteci și le tot descânți până le dai viață și le așterni pe hârtie. Le așterni în speranța că te va dezmetici și vei ajunge să înțelegi care e rolul tău aici, pe Pământ, de ce a ales Cel de Sus ca să sufle cu har și să îți dea viață. De fapt, răspunsul e simplu – să trăiești, să te bucuri de ceea ce este aici alături de tine, de noi, în fața ochilor tăi, noștri. De câte ori v-ați oprit și ați descoperit lucruri noi în locurile pe care le vezi de zeci de ori pe zi? E uimitor să vezi frumosul în orice! Mă întâlnisem cu cineva care îmi spunea că e greu, că conjunctura e de așa natură că îți provoacă anxietate și durere. Îi dădeam dreptate, pentru că și eu aveam și le am așa momente de panică, însă pe lângă panica asta îmi dau seama, și chiar i-am și spus, că viața are partea ei frumoasă și că suntem norocoși că facem parte din ea. Uite, îi zic, sunt fericită că-mi murdăresc încălțămintea și că până la urmă mi-o stric de tot, dar eu știu că peste un timp vom merge pe drumuri bune, că ele sunt așa cum sunt acum din cauza șantierelor și nicidecum din cauze mult mai grave. A deschis ochii mari și a zâmbit și mi-a zis că am dreptate. Deci tot ce trebuie să facem e să deschidem ochii!

Ceaunul cu povidlă / Târgul online de produse tradiționale

Duminică, 30 aprilie. Am primit o invitație de la șefa Filialei de carte românească „George Barițiu” Brașov, Ungheni, Olga Burlacu, de a le vorbi copiilor de la Școala Primară „Spiridon Vangheli” despre presă. Mă gândesc să pregătesc ceva care le-ar fi interesant. Ajutor îmi e Călin. El îmi spune prin acțiunile sale că la vârsta aceasta sunt mai interesați de cum a apărut presa, de cum a evoluat ca să avem ceea ce avem azi și mă decid să fac o prezentare cu evoluția presei.

Mă mai uit pe net ca să văd ce se mai întâmplă în lume și în Moldova. Aflu că Moldovagaz a depus demers la ANRE ca să fie micșorat prețul la gaze naturale. Din nu știu ce motive cei de la ANRE au refuzat. Oare cât vom rezista în Moldova?

Luni, 1 mai. Eu am marcat cât de cât ziua de 1mai. Am lucrat puțin (până la 11.00 am fost în redacție), am cheltuit bani (eu și Călin ne-am luat ochelari de soare), mi-am adăugat o nouă carte bună în bibliotecă, am petrecut în oraș cu cei mai dragi bărbați. Eu mă declar mulțumită! Acum o să las istoria acestei zile, care e declarată zi liberă de ani buni în țara noastră. „Muncitorii din majoritatea țărilor industrializate sărbătoresc 1 Mai, dar la origine stă o mișcare a sindicaliștilor din Chicago care au cerut reducerea normei orare zilnice de muncă la 8 ore. Pe data de 1 mai 1886, în Chicago, membrii Federației Sindicatelor din Statele Unite și Canadei (precursoarea Federației Americane a Muncii) au ieșit în stradă și au cerut introducerea unei rezoluții care stipula ca: „8 ore să constituie ziua legală de muncă”. În acea zi, pe străzile din Chicago au ieșit în jur de 90.000 de oameni, dintre aproximativ 40.000 erau în grevă. Protestele au continuat și în următoarele trei zile, iar numărul manifestanților a crescut considerabil. Pe 3 mai, forțele de ordine au interveni, iar patru muncitori au fost uciși și mai mulți răniți. În seara aceleiași zile a fost organizată o nouă demonstrație în Piața Haymarket din Chicago. Spre poliție a fost aruncată o bombă și 66 de polițiști au fost răniți – 7 au murit ulterior. Poliția a ripostat cu focuri de armă, rănind în jur de 200 de persoane, dintre care mai multe au decedat. Opt dintre protestatari au fost judecați, iar asociații muncitorești din țări precum Anglia, Olanda, Rusia, Italia, Franța și Spania au adunat bani pentru apărarea acestora. Mișcarea devenise mondială. Rezultatul grevei de la Chicago și apoi din toată America s-a concretizat în reducerea numărului de ore muncite într-o zi la 8 ore. Doi ani mai târziu, social-democrații afiliați la așa-numita Internațională a II-a au stabilit, la Paris, ca ziua de 1 mai să fie o zi internațională a muncitorilor. În perioada care a urmat, pe 1 mai au avut loc anual demonstrații în Statele Unite, majoritatea țărilor europene, în Chile, Peru și Cuba. Dar după 1904, Federația Americană a Muncii s-a dezis cu totul de 1 mai, celebrând în schimb Labor Day („Ziua Muncii”) anual, în prima zi de luni a lui septembrie. Totuși, în Europa și alte țări din lume, această dată a rămas să fie Ziua Muncii, amintind de jertfa muncitorilor care și-au dat viața pentru obținerea reducerii normei orare zilnice de muncă la 8 ore” (sursa: libertatea.ro).

Marți, 2 mai. Dimineața mi-o încep cu Cristina, mama unei dulci fetițe care are nevoie de ajutorul nostru. După care materiale. Seara acasă.

Miercuri, 3 mai. Ziua libertății presei. Ne fac o surpriză colosală o grupă de copii de la grădinița Guguță. După care merg la Școala Primară „Spiridon Vangheli”. Copiii m-au ascultat cu atenție, au fost foarte curioși. M-am simțit bine alături de ei. 

Elevii de la ȘP „Spiridon Vangheli” la întâlnirea cu invitatul lunii / Natalia Morari

Membrii redacției „Unghiul” împreună cu copiii de la grădinița „Guguță” / Irina Cojocaru