Luni, 10 aprilie. E o zi cu soare. O zi aproape identică cu o luni din Săptămâna Neagră de acum 9 ani. O zi de luni în care stăteam sub ușa unui salon de spital, o zi de luni în care sufletul meu și tremura, și îngheța sub efectul emoțiilor pe care le trăiam. O zi de luni în care asistentele medicale m-au alungat să mă plimb pe afară atât timp cât va dura operația. O zi de luni în care hrișca a devenit mâncarea pe care o înghit cu un nod în gât și după atâția ani. O zi de luni în care am văzut un medic căruia îi curgea apă de pe frunte după ce a ieșit de la intervenția chirurgicală, o zi de luni în care am văzut un alt medic că plângea. O zi de luni în care eu m-am renăscut și am crezut în minuni. O zi de luni care m-a învățat să mulțumesc în fiecare seară lui Dumnezeu pentru ce am.
Blocul chirurgical „Natalia Gheorghiu” / IMSP Centrul Mamei și Copilului
Tot în prima zi a săptămânii s-a lansat la Ungheni programul Capitala Tineretului. Nu am fost de la începutul evenimentului, dar am ajuns la timp la Palatul de Cultură Ungheni la partea oficială. Totul a fost frumos și sper tare mult ca entuziasmul tinerilor să fie tot atât de molipsitor și la sfârșitul proiectului.
Marți, 11 aprilie. Îmi apar tot mai multe știri din ce se întâmplă în școlile din România. În municipiul București în săptămâna trecută un băiat a încercat să-și înjunghie profesoara de limba japoneză, iar într-un sat un grup de elevi la ora de engleză și-au umilit profesoara, făcând-o centrul unor scene pseudopornografice. Analiști, psihologi, experți în educație scriu și scriu materiale la ceea ce se întâmplă și cum se poate remedia problema. Nu știu ce și nici nu știu cum am mai putea să soluționăm această problemă foarte serioasă, pentru că sunt sigură că sunt cazuri și în țara noastră doar că nu au ajuns în vizorul mass-media.
A venit un locuitor al municipiului Ungheni. S-a plâns că soția sa a fost mușcată de către câinii maidanezi, numărul cărora parcă peste noapte s-a înmulțit în oraș. El zice că tot timpul se plimbau pe acolo și deja începuseră să se împrietenească cu cei care sunt de multă vreme în acea zonă, doar că în ziua aceea erau mai mulți câini iar unul dintre ei a mușcat-o. A fost nevoită să se adreseze pentru îngrijiri medicale. Omul a mers și la autoritățile municipale și-a depus o plângere. Autoritățile la rândul lor încearcă să găsească soluții. Până când le vor găsi noi, jurnaliștii, scriem materiale prin care sesizăm problema. Tot la acest subiect pe rețelele sociale citesc o postare a fostului ambasador al Republicii Moldova în SUS, Igor Munteanu, „Prin parcurile Chișinăului poți fi ucis. Azi, în Parcul Valea Morilor au fost atacați de haite de câini trei oameni. Printre ei și Dna Lidia Căldare, care abia a scăpat și, tremurând, i-a dorit actualului primar știți Dvs ce. Oare câtă vreme orășenii Chișinăului se vor teme de viata lor când intra într-un parc, ori când intră în zonele în care se fac construcții neautorizate, ori când Spațiile Verzi își fac de cap printre blocuri? Oare cât vor mai ține stăpânire haitele pe un Chișinău tot mai prost condus? O voi ajuta pe Dna Lidia să-și facă dreptate”.
Câini maidanezi pe străzile orașului Ungheni / Natalia Morari
Miercuri, 12 aprilie. Citesc postarea jurnalistei Mariana Rață de la TV8 în care ea se întreabă dacă „după adoptarea acestei legi (Legea cu privire la accesul de informații) presa va mai avea acces la vreo informație?! Este părerea mea personală, dar ce văd eu în document îmi provoacă mari îngrijorări. R. Moldova nu are probleme cu exces de acces la informații, ci cu refuz abuziv al funcționarilor și demnitarilor de a oferi informații de interes public și acum legea le oferă un scut și mai mare de a se apăra de jurnaliști curioși”. Să sperăm că vor revizui documentul.
Comentarii
Trimiteți un comentariu