Jurnal

Cred că ochii sunt oglinda sufletului. La sfârșitul minivacanței noastre de primăvară am fost blagosloviți de Sus cu o ploiță. Atât de lin curgea din cer ploaia, atât de lin curgea și din mine istoveala. O simt cum curgea din vene și printr-o perfuzie invizibilă mi-o schimb pe o sete de viață. Știți e ca și în procesul acela medical când ți se face schimb de sânge. Nu mai cunosc termenii medicinali corecți, dar în cazul meu nu mai contează decât că eu eu mă simt mai bine. Mă și cuprinde dorul de a scrie cu fervoare despre tot, toți și toate. Indiferent cum o fac nu mă mai sperie nimic. Nici foaia albă, nici oamenii care știu doar a judeca nu mă mai sperie. În fond, cei din urmă sunt ca și mine și eu sunt ca și ei. Nimic nu ne deosebește. Și pe ei, și pe mine ne încearcă frustrările, fricile, tristețile, disperarea, anxietatea, îndoielile, bucuria, iubirea, ura, indiferența, entuziasmul, dorința, pasiunea etc. Suntem construiți după același calapod. Ceea ce face diferența este experiența. Exemplele cele mai bune de urmat sunt mințile care acceptă fără a judeca. Au mai rămas puține, dar ele există. Oamenii aceștia sunt mereu cu zâmbetul în ochi. Noi toți avem puterea de a zâmbi cu orificiul bucal ( gura), dar puțini cu ochii. Cred că ochii sunt oglinda sufletului.

****************************************

🔜Luni revenim în redacție și când am deschis facebook-ul mi-a sărit în ochi fotografia de profil a unei cunoscute - o lumânare cu o panglică neagră. Mi-am dat seama că a murit mătușa sa. Știam de la ea că era bolnavă. Din spusele ei femeia n-a plecat la spital să se lecuiască din grija pentru unul dintre cei patru copii ai ei, care s-a născut cu probleme de sănătate, se gândea că nu avea cine să aibă grijă de el. S-a gândit pe termen scurt. Multe dintre noi, mamele, facem acest lucru. Nu o judec, pentru că să fi fost eu în locul ei exact la fel procedam. Dar acum ce va face acest copil? Cum se va descurca? E un copil bun (în multele dintre mesajele noastre cunoscuta mea îmi povestea), e foarte responsabil, ce îl ruga mamă sa făcea cu grijă și atenție. Acum să-l ducă la vreun centru nu s-ar adapta. Îl va „omorî” acei patru pereți și oamenii necunoscuți de acolo. De aceea, poate ar  fi bine în loc să-i cocoloșim, în loc să simțim rușine pentru un un lucru de care nu suntem noi vinovați că s-a născut un copil deosebit, să le insuflăm curaj că pot să se afirme, că pot fi parte a comunității. E greu într-o societate care trăiește cu stereotipuri și complexe, dar nu e imposibil.

🔜Nu știu ce se întâmplă cu oamenii. Toate portalurile naționale de știri au titrat chiar de la începutul săptămânii că un tânăr a amenințat cu toporul pe cei aflați în Autogara Centrală din Chișinău. Chiar disperarea ne face să o luăm razna sau e altceva la mijloc?

****************************************

Sursa foto: Primăria mun.Ungheni

Marți au ars 80 mii lei din buzunarul fiecărui unghenean. În noaptea de 13 spre 14 martie, a ars în totalitate platforma de gunoi, cu toate cele 6 containere, instalată în parcarea de pe strada Mihai Eminescu 56 și unde aduceau gunoiul menajer, în majoritate, agenții economici din preajmă, scrie Primăria municipiului Ungheni pe pagina de facebook. Optzeci de mii din buzunarele unghenenilor s-au pierdut în flăcări din prostia cuiva. Nu știu când va ajunge la conștiința lor că din taxele și impozitele noastre se dezvoltă un oraș, sat și de aceea trebuie să păstrăm cu sfințenie cele realizate. 

*********************************

În ziua de miercuri, când dăm ziarul la tipar și e de lucru foarte mult, mi-am petrecut după amiaza privind un filmuleț cu protestul de la Soroca. Sunt pentru libertatea de exprimare, sunt pentru ca oamenii din Moldova să trăiască în condiții decente, însă nu sunt pentru aceea să fie în nomenclaturul de profesii și aceea de protestar. Oamenii care erau la acel protest în afară de a scanda „Jos dictatura!”, „Jos Maia Sandu” nu știau ce să mai spună când erau întrebați de jurnaliști ce anume îi nemulțumește. Ei îmi aduc aminte de băiatul meu, care face capricii că nu vrea la școală, și eu când îl rog să-mi spună motivele îmi zice doar că nu vrea și gata. Lui Călin îi pot găsi o scuză, pentru că are 9 ani, dar acelor din stradă ce scuză le poți găsi?

*********************************

Mai rămân în urmă cu știrile recunosc, dar și când le găsesc mută de uimire mă lasă. În această săptămână doi doi tik-tokeri (o vestită rețea socială printre moldoveni) au ajuns la un mod absurd de a învăța pe alții ce consecințe poate avea o răzbunare – unul dintre ei a aruncat cu ouă într-o mașină pe motiv că s-a răzbunat pentru ceva ce îi făcuse șoferul, celălalt l-a încărcat în portbagaj și l-a dus pe cel care s-a răzbunat într-o pădure. Acum trebuie să dea explicații la poliție.

În România a fost accident feroviar – un tren de marfă s-a izbit frontal cu unul de pasageri. Sunt răniți. Colegul meu de facultate, Vitalie cojocari, jurnalist Euronews România, scria că accidentul din România e fratele la viteză redusă al accidentului din Grecia. Mai scrie el că în ambele cazuri, cei care sunt la conducere dau vina pe angajat și în ambele accidente un tren de pasageri s-a ciocnit de unul de marfă. Din fericire, în România s-au înregistrat, doar 3 răniți. Iată cum descrie Vitalie cum s-a petrecut totul: „Era dimineață, ora 3.55. Trenul de pe ruta Arad - București a intrat la Roșiori, în stație. Mecanicul a ignorat culoarea galbenă, apoi culoarea roșie a semnalului.

A ignorat este un eufemism. Pentru că a ignorat activ. Directorul CFR Călători mi-a spus în direct la Euronews că ar fi fost bine “dacă mecanicul dormea”.

Nu este o glumă. Dacă dormea ori stătea pe telefon și nu era atent, trenul ar fi oprit automat la culoarea roșie. Doar că mecanicul a scos intenționat frâna la roșu și și-a continuat drumul. Avea între 40 și 50 km/h.

Pe linie, pe aceeași direcție cu el, circula un tren de marfă. Avea în jur de 10 km pe oră. Transporta autoturisme Ford spre Constanța.

Trenul cu pasageri l-a ajuns din urmă și a lovit trenul cu marfă.

De ce a trecut mecanicul pe roșu? Sursele mele spun că ar fi declarat că a crezut ori i s-ar fi spus prin stație că linia se va elibera și de asta a ignorat roșu care îi indica foarte clar să oprească.

Directorul CFR Călători, Traian Preoteasa, susține că după ce a trecut de roșu, mecanicul ar fi frânat puternic când a văzut trenul de marfă. Trei oameni din tren au căzut și s-au lovit.

Doar că o cu totul altă informație are liderului Sindicatului Mecanicilor de Locomotivă. Iulică Măntescu mi-a declarat în direct la Euronews că mecanicul nu a frânat. Practic, trenul de călători s-a izbit puternic de trenul de marfă.

”Ne-a păzit Dumnezeu de morți pentru că trenul de marfă era în mers, nu stătea pe loc, iar asta a redus puterea impactului”, spune Iulică Măntescu.

În a doua ipoteză a domnului Măntescu apare această întrebare importantă: de ce nu a frânat mecanicul?

Iulică Măntescu spune că trebuie de văzut care era starea sufletească, psihologică a mecanicului. Nu este o muncă ușoară. Mecanicii stau izolați în locomotive, dacă au o problemă în familie, ceva care să-i destabilizeze, se pot produce tragedii grave.

Desigur, mecanicii fac teste psihologice, doar că acestea sunt de formă. Nu o spun eu, ci sindicaliștii, dar și autoritățile statului”. La noi oare cum se va reacționa dacă, Doamne ferește, ar fi așa ceva?

Sursa foto: Vitalie Cojocari

****************************

O altă zi, o altă primăvară și poporul nostru atât de lăudat pentru hărnicie sa a pornit muncile câmpului. Și tot într-o hărnicie aceștia dau foc la hectare întregi de vegetație uscată ca să nu își obosească mâinile și spatele la curățarea solului de iarba uscată. Astfel, în săptămâna care a trecut doar la Negurenii Vechi au ars hectare bune. Doamna primar, Galina Uscatu, a scris pe pagina de facebook:„ Nu poate fi numit OM, persoana care a dat foc astăzi la stuful de pe malul iazului pe un vânt atât de puternic, care în câteva minute a mistuit câteva hectare de vegetație uscată . Vă implor: Nu aprindeți natura, căci și așa e supărată pe noi, oamenii, dacă ne mai putem numi oameni după asemenea acțiuni. Să ocrotim flora și fauna în care viețuim!”. 

Sursa foto: Galina Uscatu