![]() |
| Strada Națională intersecție cu strada Al. cel Bun |
La 2 martie 2023, am fost la pas prin Ungheni, mă rog, doar o mică parte din oraș (Gara Auto, locomotiva-monument, scuarul din apropierea Palatului de Justiție, Troița, fostul sediu al poștei și al școlii nr.1, Piața Independenței, Biblioteca, LT „Al.Pușkin”).
Am mers pe câteva străzi pe care zi de zi le
străbat(de vreo 16 ani) și le-am redescoperit. M-a ajutat cineva care și-a
dorit să revadă unele locuri din Ungheni și pe altele să le descopere. Imediat
m-am transpus în rolul de unghenean get-beget, cel care cu modestie și totodată
cu mândrie, povestește despre cât de drag îi este acest oraș de frontieră, care
a fost și este martorul istoriei.
Îi povesteam,
evident ceea ce cunosc eu din istoria orașului, însoțitoarei mele despre
Ungheni, despre cât de special el e pentru noi, unghenenii. Fiecare fir de
iarbă mi se dezvăluia într-o altă lumină, într-un alt mod și mi-e era drag
Ungheniul mai mult decât oricând.
Tu știi că undeva
prin Moldova mai sunt locuri fantastice, dar te încăpățânezi să crezi că al tău
este cel mai fain, pentru că aici îți duci traiul de zi cu zi, pentru că
trebuie să vezi, chiar și în acele găuri din asfalt (pentru că mai sunt din
abundență prin Ungheni) ceva drag, ceva apropiat sufletului, pentru că dacă
cazi în rutină riști să devii doar un simplu trecător prin viață și la ce bun
să mai trăiești în Ungheni sau oriunde altundeva.
Noi,
unghenenii, am crezut, cred și voi crede, că suntem făcuți dintr-un alt aluat. Avem
ceva ce alții nu au, avem ceva care ne face speciali. Dacă veți merge chiar
până în orașul vecin o să observați că unghenenii se diferențiază de ceilalți
semeni. E o diferență în sens bun. Multe lucruri / proiecte s-au pornit de la
Ungheni.
Mai avem de
lucrat, mai suntem restanțieri, dar vom depăși, vom munci așa cum noi,
unghenenii, știm să o facem și vom fi mai buni decât suntem azi.
Spre
exemplu, eu îmi voi cumpăra o greblă (iaca până acum nu am J ) și voi merge împreună cu familia
și vom face curat la un teren de joacă din apropierea casei unde locuim. Doar prin
fapte concrete ne vom recupera restanța
la un mediu ambiant cât mai plăcut ochiului și cel mai important – curat.
La sfârșitul acestui mic text voi adăuga că poate ar trebui mai des să ne viziteze altcineva orașul și noi, simpli ungheneni, să fim ghizi. În felul în fiecare zi vom redescoperi că Ungheniul e cel mai drag loc dintre toate ale lumii.
![]() |
| Parcul „Micul Cluj” |
![]() |
| Ambele poze sunt realizate în BP „D. Cantemir” |






Comentarii
Trimiteți un comentariu