Retorice întrebări

 27 februarie 2023

Sursa: pixabay.com

Azi s-a început o nouă săptămână. Primul care a trecut pragul redacției e un director la un cămin cultural din satele raionului Ungheni. Am discutat puțin și ceea ce mi-a rămas întipărit în memorie și în suflet este o întrebare a interlocutorului meu, care pentru el e retorică, - dacă nu aș fi director la o instituție de cultură m-aș duce la vreun spectacol? Îmi spune el că e tragic că până la acest moment nu-și poate da un răspuns.

M-am pomenit și recunosc că nu e pentru prima oară când mă gândesc că prea lăsăm cultura într-o parte, prea ne lăsăm acaparați de grijile de consum (ce pun pe masă azi, cu ce îmbrac copilul mâine, de unde să iau bani pentru un nou gadget, care e mai performant cu o funcție decât cel pe care îl am acum etc.), de grijile economice, de veșnicele crize (economice, sociale și politice) din Moldova și acum de situația din Ucraina. Nu zic acum că ar trebui să ne avântăm într-o veselie, când la câțiva sute de kilometri mor oameni, dar nici să nu avem o educație culturală nu e bine și apoi a avea o educație culturală nu înseamnă doar muzică. 

Ba, dimpotrivă, e grav. În multe sate din Moldova și chiar în orașe vezi tineri care par mai maturi decât sunt în realitate. O maturitate care aduce a boală și nu a experiență de viață. Pașii îi poartă până la așa-zisele baruri, care, de fapt, sunt mai degrabă un minimagazin universal, unde găsești de toate câte puțin și băutură alcoolică în abundență. Își iau acești tineri o bere de o calitate îndoielnică și încep a vocifera bancuri cu vădit iz de sexualitate. Beau până la epuizare încât a doua zi nu mai au nicio amintire din cele trăite ieri. Suferă de mahmureală și iar pașii îi poartă până la bar. Vor să se „înzdrăvenească”, să își revină cu încă o bere și cu încă o bere până ajung să arate la 20 de ani ca de 30 de ani, iar la 30 ca de 40 și tot așa.

E trist și regretabil și trebuie să luptăm prin toate mijloacele să ținem tinerii conectați la viața culturală, la educație (să nu spunem că ai noștri copii nu vor ieși miniștri și din acest motiv să ne culcăm pe o ureche și să nu mai verificăm ce mai învață ei la școală sau să îi mângâiem și să le spunem că un loc de muncă la construcție în străinătate îți vei găsi tu și fără a cunoaște matematică, istorie, limba română etc.).

E trist și regretabil când vezi sălile de spectacol aproape goale în satele din Moldova. Nu ne mai interesează nimic, nu mai apreciem munca (și mă refer în orice sferă, nu doar la cultură). 

Scriam mai sus că m-am pomenit a nu știu câte oară că mă întreb ca și interlocutorul meu: oare de ce oamenii nu mai vin la spectacole, rare ocazii când vezi sala plină. Iată în 2018 semnam un editorial „Ne lamentăm pentru ceva care nu ne dorim” și în 2021 un altul „Mai avem nevoie de cultură, de cinematograf”, aici se simte că parcă cumva s-au mai urnit lucrurile și merg spre bine. Să dea Domnul să fie așa și să trăim vremurile când cultura va fi apreciată!